Controlul emotiilor 2

Sa facem acum un experiment in sens contrar.
Amintiti-va o data in care ati fost deosebit de multumiti de voi. Incercati sa va vizualizati in interiorul scenei, concentrandu-va asupra culorilor, cuvintelor, senzatiilor fizice.
Gata?
Acum mariti imaginea, faceti-o mai clara si mai luminoasa.. Adaugati un fond muzical adecvat si revedeti scena..
Sentimentul respectiv se amplifica? Evident ca da.

Sa stergem totul si sa analizam ceea ce tocmai am facut:
– in primul rand, am descoperit ca puteam crea in noi insine o oarecare stare emotiva pur si simplu gandindu-ne la ea sau descriind-o (este ceea ce ni se intampla cand citim un roman; altfel ar trebui sa-mi explicati cum se intampla ca niste semne pe hartie sa produca in noi emotii). Si in mod sigur stiti perfect cum sa procedati, pentru ca faceti chiar acest lucru de fiecare data cand va enervati sau va bucurati pentru ceva ce s-a intamplat in trecut.

– in al doilea rand, mai presus de orice, am descoperit ca putem actiona asupra amintirilor noastre schimband impactul emotiv pe care il au asupra noastra si, in consecinta, asupra comportamentului corespunzator.

Aceasta se intampla pentru ca nu atat imaginea in sine este cea care determina raspunsul emotional, cat microcomponentele din care se compune, cum bine stiu expertii in publicitate.
Altfel spus, actionand asupra „submodalitatilor” (acesta este termenul tehnic) se schimba semnificatia starii emotive a unei imagini: putem sa o clarificam sau sa o sufocam, sa o marim sau sa o micsoram, sa o facem statica sau sa-i dam miscare, cu sau fara muzica etc.
Putem deci sa fim regizorii mintii noastre si, in consecinta, stapanii, si nu sclavii ei, doar creand starea emotiva care duce la comportamentul dorit.

De exemplu, in legatura cu amintirile care pot provoca stari depresive, in timp ce este extrem de dificil sa alungam din minte, cu vointa, un gand neplacut , este extraordinar de usor sa-i micsoram volumul, imaginea si, in final, sa-i facem o poza si sa-i dam foc.
Veti constata surprinsi ca vindecarea este totala.

Inca nu credeti ca va puteti controla emotiile?
Incercati cateva experimente, de felul celor de mai sus, si chiar si cu putinul pe care vi l-am spus, veti ramane uluiti de ceea ce veti reusii sa faceti.
(Un avertisment: veti descoperii ca este vorba de un mod de interventie extrem de puternic si modificarile pe care le veti face asupra imaginilor tind sa se lege permanent de amintirea originala, modificand-o in sensul modificarii facute – amplificare sau diminuare. Lucrati inteligent!)

Controlul emotiilor

Dupa ce ati citit primele articole teoretice veti fi pregatiti pentru un prim exercitiu foarte usor dar foarte relevant pentru drumul pe care il urmati.

Opritiva si incercati sa il faceti intr-adevar, altfel nu mai intelegeti ceea ce vreau sa va spun. Degeaba aveti o cunoastere teoretica daca nu incercati sa va dezvoltati prin exercitiu (nu va faceti griji daca nu va iasa perfect important e sa incercati si sa fiti sinceri cu voi insiva ).

Bun… sa incepem :

Amintiti-va de o situatie trecuta care v-a infuriat in mod deosebit, ceva ce ati facut si, ori de cate ori va amintiti, va infurie.
Puteti vizualiza scena, va amintiti cuvintele care s-au spus , insiruirea evenimentelor.
Sa facem scena mai antrenanta : imaginati-va totul in mod asociat, nu ca si cum v-ati vedea din exterior, ci revazandu-va chiar pe voi ca si cum vi s-ar intampla din nou.
Concentrati-va asupra culorilor hainelor, asupra tonului cuvintelor, asupra senzatiilor fizice, reproduceti macar pozitia corpului sau miscarile pe care le faceati.
Ati reusit ? Bine.
Este foarte probabil ca ati simtit din nou aceleasi emotii de atunci. (Va rog sa observati – accidental – ca tocmai v-ati pus intr-o stare de furie fara nici un motiv, pur si simplu ca v-am spus eu. De fapt, voi cititi acum un articol, restul s-a petrecut doar in mintea voastra).

In acest moment va invit sa va jucati un pic: revedeti intrega scena, dar de data aceasta in alb si negru, ca intr-un film vechi, vazandu-va din exterior, cu persoanele care vorbesc pe nas si cu un ton foarte ascutit.
Se schimba ceva?
Accelerati intreaga scena, ca in filmele vechi de comedie, punandu-va un acompaniament muzical caraghios.
Ce se intampla ?
Si daca ati vedea-o in sens invers ?

Incercati acum sa reconstruiti scena initiala..
Dificil, nu-i asa ?
Si cat de mult s-a schimbat impactul emotiv pe care aceasta amintire o are asupra voastra ?

Bun … am terminat exercitiul si sunt sigur ca toti cei care au incercat sa il faca deja au facut un pas spre autocunoastere si autocontrol. Tin sa va felicit pentru acest prim pas si astept sa imi lasati comentarii cu propriile experiente legate de exercitiu sau intrebari, sugestii reclamatii etc.

Secretul succesului

Sursa puternica de adevar a succesului o reprezinta insusi imaginatia. Aceea  taina grandioasa, mistica, angelica care creeaza esenta viselor, a gandurilor inaltatoare, alimenteaza  speranta cu lumina divina, mangaie suferinta si da aripi unei constiinte cu adevarat invingatoare. Imaginatia este acel element divin care ne duce pe taramul propriei realizari, facandu-ne sa credem in vise realizabile, creeand aceea dorinta arzatoare de a actiona, de a continua cand ceilalti renunta la a mai crede in faptul ca Dumnezeu traieste in noi si prin noi, facand ca inimaginabilul sa se transforme in materie palpabila…in materie. Tot ea ne influenteaza viata de zi cu zi, formandu-ne caracterul, adica ceea ce suntem noi in realitate, ne ajuta sa ne descoperim adevaratele teluri si scopuri in viata. Pentru ca sa descoperim tainele adevaratului succes individual apeleaza la aceasta nemasurabila forta divina:  Imaginatia.

Iubirea se naste, creste se hraneste si moare intr-un sfarsit pentru ca imaginatia ii permite. Ceea ce avem noi mai de pret este faptul ca putem, avem puterea de a creea realitati, care puse in concordanta cu realitatea divina devine perceptibila si de ceilalti. Puterea mistica a imaginatiei porneste din interiorul viselor noastre, cele care ne dau in fiecare zi motivul pentru care sa adoram un rasarit de soare, un zumzet al apelor, un ciripit al pasarilor. Succesul este legat sau mai bine zis strict dependent de puterea si amploarea pe care noi ca si indivizi o acordam imaginatiei. Atunci cand lasam ca energia sa se scurga din interiorul imaginatiei noastre visele noastre devin realitate, iar metaforele vietii vor fi pe deplin intelese.